Nutriția enterală: pentru ce este și pentru ce este
Conţinut
- Pentru ce este
- Tipuri de nutriție enterală
- Cum să hrănești o persoană cu nutriție enterală
- 1. Dieta zdrobită
- 2. Formule enterale
- Posibile complicații
- Când nu trebuie folosit
Nutriția enterală este un tip de aliment care permite administrarea tuturor nutrienților sau a unei părți a acestora, prin sistemul gastro-intestinal, atunci când persoana nu poate consuma o dietă normală, fie pentru că este necesar să mănânce mai multe calorii, fie pentru că există o pierdere de nutrienți sau pentru că este necesar să lăsați sistemul digestiv în repaus.
Acest tip de nutriție este administrat printr-un tub, cunoscut sub numele de tub de hrănire, care poate fi plasat din nas, sau din gură, în stomac sau în intestin. Lungimea și locul în care este inserat variază în funcție de boala de bază, de starea generală de sănătate, de durata estimată și de obiectivul care trebuie atins.
Un alt mod mai puțin obișnuit de administrare a hranei enterale este prin ostomie, în care un tub este plasat direct de la piele la stomac sau intestin, fiind indicat atunci când acest tip de hrănire trebuie făcut mai mult de 4 săptămâni, așa cum se întâmplă în cazuri de persoane cu Alzheimer avansat.
Pentru ce este
Nutriția enterală este utilizată atunci când este necesar să se administreze mai multe calorii și acestea nu pot fi furnizate de dieta obișnuită sau când o boală nu permite consumul de calorii pe cale orală. Cu toate acestea, intestinul trebuie să funcționeze corect.
Astfel, unele situații în care poate fi administrată nutriția enterală sunt:
- Copii prematuri cu vârsta mai mică de 24 de săptămâni;
- Sindromul de detresă respiratorie;
- Malformații ale tractului gastro-intestinal;
- Traumatism cranian;
- Sindromul intestinului scurt;
- Pancreatita acută în faza de recuperare;
- Diaree cronică și boli inflamatorii intestinale;
- Arsuri sau esofagită caustică;
- Sindrom de malabsorbție;
- Malnutriție severă;
- Tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă.
În plus, acest tip de nutriție poate fi utilizat și ca formă de tranziție între nutriția parenterală, care este plasată direct în venă și hrănirea orală.
Tipuri de nutriție enterală
Există mai multe moduri de a administra nutriția enterală prin tub, care includ:
Tipuri | Care este | Beneficii | Dezavantaje |
Nasogastric | Este un tub introdus prin nas în stomac. | Este cel mai utilizat traseu, deoarece este cel mai ușor de amplasat. | Poate provoca iritații nazale, esofagiene sau traheale; se poate deplasa în timpul tusei sau vărsăturilor și poate provoca greață. |
Orogastric și oroenteric | Se plasează de la gură la stomac sau intestin. | Nu obstrucționează nasul, fiind cel mai utilizat la nou-născuți. | Poate duce la creșterea producției de salivă. |
Nasoenteric | Este o sondă plasată de la nas la intestin, care poate fi plasată până la duoden sau jejun. | Este mai ușor să vă mișcați; este mai bine tolerat; scade posibilitatea ca sonda să devină obstrucționată și să provoace mai puțină distensie gastrică. | Scade acțiunea sucurilor gastrice; prezintă risc de perforație intestinală; limitează selecția formulelor și a schemelor de hrănire. |
Gastrostomie | Este un tub care este plasat direct pe piele până la stomac. | Nu obstrucționează căile respiratorii; permite utilizarea sondelor cu diametru mai mare și este mai ușor de manevrat. | Trebuie plasat prin intervenție chirurgicală; poate provoca reflux crescut; poate provoca infecții și iritații ale pielii; prezintă un risc de perforație abdominală. |
Duodenostomie și jejunostomie | Sonda este plasată direct de la piele la duoden sau jejun. | Scade riscul aspirării sucurilor gastrice la plămâni; permite hrănirea în perioada postoperatorie a operațiilor gastrice. | Mai dificil de amplasat, necesitând o intervenție chirurgicală; prezintă un risc de obstrucție sau rupere a sondei; poate provoca diaree; aveți nevoie de o pompă de perfuzie. |
Acest tip de hrănire poate fi administrat cu o seringă, cunoscută sub numele de bolus, sau prin forța gravitațională sau o pompă de perfuzie. În mod ideal, ar trebui să fie administrat cel puțin la fiecare 3 până la 4 ore, dar există cazuri în care hrănirea se poate face continuu, cu ajutorul unei pompe de perfuzie. Acest tip de pompă imită mișcările intestinului, făcând hrana mai tolerabilă, mai ales atunci când sonda este introdusă în intestin.
Cum să hrănești o persoană cu nutriție enterală
Mâncarea și cantitatea de administrat vor depinde de anumiți factori, precum vârsta, starea nutrițională, nevoile, bolile și capacitatea funcțională a sistemului digestiv. Cu toate acestea, este normal să începeți să vă hrăniți cu un volum scăzut de 20 ml pe oră, care crește treptat.
Nutrienții pot fi administrați printr-o dietă zdrobită sau prin formulă enterală:
1. Dieta zdrobită
Acesta constă în administrarea de alimente zdrobite și strecurate prin sondă. În acest caz, nutriționistul trebuie să calculeze în detaliu dieta, precum și volumul de alimente și timpul la care ar trebui administrată. În această dietă este obișnuit să se includă legume, tuberculi, carne slabă și fructe.
Nutriționistul poate lua în considerare suplimentarea dietei cu o formulă enterală, pentru a asigura o aprovizionare suficientă cu toți nutrienții, prevenind posibila malnutriție.
Deși este mai aproape de alimentele clasice, acest tip de nutriție prezintă un risc mai mare de contaminare de către bacterii, care poate ajunge să limiteze absorbția unor substanțe nutritive. În plus, deoarece constă din alimente zdrobite, această dietă prezintă și un risc mai mare de obstrucție a sondei.
2. Formule enterale
Există mai multe formule gata preparate care pot fi utilizate pentru a suprima nevoile persoanelor care fac nutriție enterală, care includ:
- Polimer: sunt formule care conțin toți nutrienții, inclusiv proteinele, carbohidrații, grăsimile, vitaminele și mineralele.
- Semi elementar, oligomerice sau semihidrolizate: sunt formule ale căror substanțe nutritive sunt pre-digerate, fiind mai ușor de absorbit la nivel intestinal;
- Elementar sau hidrolizate: au în compoziție toți nutrienții simpli, fiind foarte ușor de absorbit la nivel intestinal.
- Modular: sunt formule care conțin doar un macronutrienți precum proteine, carbohidrați sau grăsimi. Aceste formule sunt utilizate în special pentru a crește cantitatea de macronutrienți specifici.
Pe lângă acestea, există și alte formule speciale a căror compoziție este adaptată unor boli cronice precum diabetul, problemele hepatice sau tulburările renale.
Posibile complicații
În timpul nutriției enterale, pot apărea unele complicații, de la probleme mecanice, cum ar fi obstrucția tubului, la infecții, cum ar fi pneumonia de aspirație sau ruptura gastrică, de exemplu.
Pot apărea și complicații metabolice sau deshidratare, deficit de vitamine și minerale, creșterea zahărului din sânge sau dezechilibru electrolitic. În plus, pot apărea și diaree, constipație, balonare, reflux, greață sau vărsături.
Cu toate acestea, toate aceste complicații pot fi evitate dacă există supravegherea și îndrumarea unui medic, precum și manipularea corectă a sondei și a formulelor de hrănire.
Când nu trebuie folosit
Nutriția enterală este contraindicată pacienților cu risc crescut de bronhoaspirare, adică lichidul din tub poate pătrunde în plămâni, ceea ce este mai frecvent la persoanele care au dificultăți la înghițire sau care suferă de reflux sever.
În plus, trebuie evitată utilizarea nutriției enterale la persoanele decompensate sau instabile, care au diaree cronică, obstrucție intestinală, vărsături frecvente, hemoragii gastrice, enterocolite necrozante, pancreatite acute sau în cazurile în care există atrezie intestinală. În toate aceste cazuri, cea mai bună opțiune este de obicei utilizarea nutriției parenterale. Vedeți în ce constă acest tip de nutriție.