Ce este Chylothorax și care sunt principalele cauze
Conţinut
Chilotoraxul apare atunci când există o acumulare de limfă între straturile care acoperă plămânii, numite pleure. Limfa se acumulează de obicei în această regiune datorită unei leziuni în vasele limfatice ale pieptului, care se poate întâmpla din cauze precum traume, tumori, infecții sau datorită unei modificări congenitale a anatomiei nou-născutului.
Chilotoraxul poate provoca semne și simptome, cum ar fi dificultăți de respirație, dureri în piept sau tuse, iar tratamentul se face de către pneumolog sau chirurg toracic, care poate include postul sau utilizarea medicamentelor pentru a reduce producția de lichid în vasele limfatice, în adăugarea la drenaj.de lichid din regiune și intervenție chirurgicală pentru a corecta cauza acestuia.
Acumularea oricărei substanțe între pleură se numește revărsat pleural, iar chilotoraxul este cel mai puțin frecvent tip de problemă, care se poate întâmpla și datorită acumulării de lichide, sânge, puroi sau aer, de exemplu. Înțelegeți mai bine ce este un revărsat pleural și cum se întâmplă.
Care sunt cauzele
În general, un chilotorax apare din cauza obstrucției sau dificultății fluxului limfatic în vasele limfatice, precum și a leziunilor din aceste vase sau a malformațiilor congenitale ale anatomiei sale. Principalele cauze includ:
- Traumatisme la nivelul pieptului, cauzate de accidente, căderi, răniri prin arme sau intervenții chirurgicale;
- Cauze congenitale, cum ar fi atrezia canalului toracic, fistula congenitală a canalului toracic, deformări în vasele limfatice sau chiar o lovitură în timpul nașterii copilului;
- Tumori benigne sau maligne. Verificați cum să identificați cancerul limfatic;
- Tromboza venoasă;
- Infecții care afectează căile limfatice, cum ar fi filarioza, limfadenita tuberculoasă sau limfangita. Înțelegeți cum apare filarioza, o infecție cunoscută și sub numele de elefantioză;
- Anevrism aortic;
- Boli care provoacă acumularea de țesuturi, cum ar fi amiloidoza sau sarcoidoza,
Alte cauze includ pancreatita, ciroza hepatică sau alte sindroame care perturbă circulația sângelui sau limfatică.
Denumirea de chilotorax este derivată din aspectul lăptos pe care îl are lichidul vaselor limfatice, care este rezultatul excesului de grăsime prezent în compoziția sa, deoarece vasele limfatice absorb o parte din grăsimea din alimentele din intestine.
Vasele limfatice au funcții importante în organism, variind de la absorbția excesului de lichid din țesuturile corpului, participarea răspunsului imun și transportul grăsimilor. Principalele și cele mai mari vase de acest tip sunt canalul toracic, situat în stânga și canalul limfatic situat în dreapta pieptului. Aflați mai multe despre cum funcționează și despre importanța sistemului limfatic.
Cum se face tratamentul
Tratamentul cu Chilotorax este indicat de pneumolog și include modalități de a reduce producția de lichide în vasele limfatice, cum ar fi printr-o dietă cu conținut scăzut de grăsimi, post, hrănirea numai prin catetere din vene sau utilizarea unor medicamente precum Somatostatin sau Octreotide, care acționează scăderea secrețiilor digestive.
Chimioterapia sau radioterapia pot fi indicate pentru a trata tumorile sau nodulii care obstrucționează fluxul vaselor limfatice. Chirurgia efectuată cu drenaj de lichide sau cu corecții ale modificărilor canalelor limfatice poate fi necesară în cazurile în care tratamentul clinic nu a fost suficient.
Cum se identifică
Simptomele care pot apărea din cauza unui pneumotorax includ:
- Respirație scurtă;
- Dureri în piept;
- Respirație rapidă;
- Tuse;
- Ritm cardiac rapid;
- Scăderea tensiunii arteriale.
O radiografie toracică poate arăta zona de acumulare a lichidului, cu toate acestea, chilotoraxul este confirmat numai după scurgerea unei probe din acest lichid, într-o procedură medicală numită toracenteză, care arată un lichid cu aspect lăptos care va fi analizat în laborator.
Alte teste care pot fi efectuate pentru a ajuta diagnosticul includ ecografia toracică, RMN sau limfografia cu duct toracic, de exemplu, care ajută la localizarea leziunii și la diferențierea acesteia de alte cauze.