Pentru ce este molibdenul în organism
Conţinut
Molibdenul este un mineral important în metabolismul proteinelor. Acest micronutrient poate fi găsit în apă nefiltrată, în lapte, fasole, mazăre, brânză, legume cu frunze verzi, fasole, pâine și cereale și este foarte important pentru buna funcționare a corpului uman, deoarece fără acesta, sulfiții și toxinele se acumulează crescând riscul de boli, inclusiv de cancer.
Unde gasesc
Molibdenul se găsește în sol și trece la plante, deci consumând plantele consumăm indirect acest mineral. La fel se întâmplă și atunci când consumăm carne animalelor care mănâncă plante, cum ar fi boul și vaca, în principal părți precum ficatul și rinichii.
Astfel, deficiența de molibden este foarte rară, deoarece nevoile noastre pentru acest mineral sunt ușor satisfăcute prin hrana obișnuită. Dar poate apărea în cazuri de malnutriție prelungită, iar simptomele includ ritmul cardiac crescut, dificultăți de respirație, greață, vărsături, dezorientare și chiar comă. Pe de altă parte, excesul de molibden poate favoriza creșterea concentrației de acid uric în sânge și dureri articulare.
Pentru ce se folosește molibdenul
Molibdenul este responsabil pentru metabolismul sănătos. Ajută la protejarea celulelor și este util pentru eliminarea toxinelor din organism, care ajută la combaterea îmbătrânirii premature și la prevenirea bolilor inflamatorii și metabolice, precum și a cancerului, în special a tumorilor canceroase din sânge.
Acest lucru se datorează faptului că molibdenul activează enzimele care au rol antioxidant în sânge, acționând prin reacția cu radicalii liberi, care aderă la celulele sănătoase, ducând la scăderea funcției celulare și la distrugerea celulei în sine. Astfel, cu ajutorul antioxidanților, radicalii liberi devin neutri și nu dăunează celulelor sănătoase.
Recomandarea molibdenului
Doza zilnică recomandată de molibden este de 45 micrograme de molibden pentru un adult sănătos, iar în timpul sarcinii se recomandă 50 micrograme. Dozele mai mari de 2000 micrograme de molibden pot fi toxice, provocând simptome similare cu gută, leziuni ale organelor, disfuncții neurologice, deficiențe în alte minerale sau chiar convulsii. Într-o dietă obișnuită, este posibil să se atingă doza zilnică recomandată și supradozajul