Cum afectează gazul lacrimogen corpul uman?
Conţinut
- Ce este gazul lacrimogen?
- Ce efecte are gazele lacrimogene asupra corpului uman?
- Simptome ale ochilor
- Simptome respiratorii și gastro-intestinale
- Simptomele pielii
- Alte simptome ale gazelor lacrimogene
- Care este cea mai bună metodă de a trata aceste efecte?
- Puteți face ceva pentru a preveni apariția acestor efecte?
- Ar trebui să văd un doctor?
- Cheltuieli cheie
Utilizarea gazelor lacrimogene a devenit tot mai frecventă în ultimele câteva decenii. Agențiile de aplicare a legii din Statele Unite, Hong Kong, Grecia, Brazilia, Venezuela, Egipt și alte zone îl folosesc pentru a controla revoltele și a dispersa mulțimile.
O revizuire din 2013 a cercetărilor a constatat că complicații semnificative din punct de vedere medical ale sănătății cauzate de gazele lacrimogene sunt mai puțin frecvente. Cu toate acestea, există încă dezbateri în legătură cu utilizarea acceptabilă a acestuia.
Unii oameni consideră că este nevoie de mai multe cercetări pentru a evalua mai bine siguranța acesteia. Copiii și persoanele cu complicații respiratorii pot avea un risc crescut de a dezvolta complicații atunci când sunt expuși la gaze lacrimogene.
În acest articol, vom analiza modul în care gazele lacrimogene afectează sănătatea umană și ce puteți face dacă sunteți expus la acesta.
Ce este gazul lacrimogen?
Gazul lacrimal este o colecție de substanțe chimice care provoacă iritații ale pielii, ale căilor respiratorii și ale ochilor. De obicei, este dislocat din canistre, grenade sau spray-uri sub presiune.
În ciuda numelui, gazul lacrimogen nu este un gaz. Este o pulbere sub presiune care creează o ceață atunci când este desfășurată. Cea mai frecventă formă de gaz lacrimogen este 2-clorbenzalmalononitrilul (gaz CS). A fost descoperită prima dată de doi oameni de știință americani în 1928, iar armata americană a adoptat-o pentru controlul revoltelor în 1959.
Alte tipuri comune de gaze lacrimogene includ oleoresin capsicum (spray cu piper), dibenzoxazepină (gaz CR) și cloroacetofenonă (gaz CN).
Gazul lacrimal a fost folosit ca armă chimică în primul război mondial. Cu toate acestea, în prezent este ilegal pentru utilizarea în timp de război. În 1993, multe dintre țările lumii s-au reunit la Geneva pentru a semna un tratat internațional pentru a preveni războiul chimic. Articolul I (5) din tratat prevede: „Fiecare stat parte se angajează să nu folosească agenții de combatere a revoltei ca metodă de război.”
Aproape fiecare țară a semnat tratatul, cu excepția a patru state membre ale U.N.: Coreea de Nord, Sudanul de Sud, Egiptul și Israelul.
Ce efecte are gazele lacrimogene asupra corpului uman?
Contactul cu gaze lacrimogene duce la iritarea sistemului respirator, a ochilor și a pielii. Durerea apare deoarece substanțele chimice din gazul lacrimogen se leagă cu unul dintre cei doi receptori ai durerii numiți TRPA1 și TRPV1.
TRPA1 este același receptor al durerii pe care uleiurile din muștar, wasabi și hrean se leagă pentru a le oferi aromele puternice. Gazele CS și CR sunt de peste 10.000 de ori mai puternice decât uleiul găsit în aceste legume.
Severitatea simptomelor pe care le resimți după expunerea la gaz lacrimogen poate depinde de:
- indiferent dacă vă aflați într-un spațiu închis sau într-un spațiu deschis
- cât de mult se utilizează gaz lacrimogen
- cât de aproape sunteți de gazul lacrimogen atunci când este eliberat
- indiferent dacă aveți o condiție preexistentă care poate fi exacerbată
Majoritatea oamenilor se recuperează de la expunerea la gaz lacrimogen fără simptome semnificative. Un studiu de 10 ani efectuat la Universitatea din California San Francisco a examinat 4.544 de cazuri de spray de piper. Cercetătorii au descoperit o șansă de 1 din 15 să apară simptome severe după expunere.
Unele dintre efectele potențiale ale expunerii la gaz lacrimogen includ:
Simptome ale ochilor
Imediat după expunerea la gaz lacrimogen, puteți prezenta următoarele simptome ale ochilor:
- rupere
- închiderea involuntară a pleoapelor
- mâncărime
- ardere
- orbire temporară
- vedere încețoșată
- arsuri chimice
Expunerea pe termen lung sau expunerea la un interval apropiat poate duce la:
- orbire
- Hemoragiile
- leziuni ale nervilor
- gherdapuri
- eroziunea corneei
Simptome respiratorii și gastro-intestinale
Respirația cu gaze lacrimogene poate provoca iritații ale nasului, gâtului și plămânilor. Persoanele cu afecțiuni respiratorii preexistente prezintă un risc mai mare de a dezvolta simptome severe, cum ar fi insuficiența respiratorie.
Simptomele respiratorii și gastro-intestinale includ:
- sufocant
- arsura si mancarimi ale nasului si gatului
- probleme de respirație
- tușit
- saliveze
- presiune pe piept
- greaţă
- vărsături
- diaree
- insuficiență respiratorie
În cazuri grave, expunerea la concentrații mari de gaz lacrimogen sau expunerea în spații închise sau pentru o perioadă lungă de timp poate duce la deces.
Simptomele pielii
Când gazul lacrimogen intră în contact cu pielea expusă, poate duce la iritare și durere. Iritarea poate dura zile în cazuri severe. Alte simptome includ:
- mâncărime
- roşeaţă
- blistere
- dermatita alergică
- arsuri chimice
Alte simptome ale gazelor lacrimogene
Potrivit medicilor pentru drepturile omului, expunerea prelungită sau repetată la gaze lacrimogene poate provoca simptome ale tulburării de stres posttraumatic (PTSD).
Expunerea la gaz lacrimogen poate duce la creșterea frecvenței cardiace sau a tensiunii arteriale. La persoanele cu afecțiuni cardiace preexistente, acest lucru poate duce la stop cardiac sau moarte.
A fi lovit de un recipient cu gaze lacrimogene poate duce la o vătămare traumatică.
Unele cercetări efectuate pe animale sugerează că expunerea la gazul CS poate crește riscul de a avea un avort sau a provoca anomalii ale fătului. Cu toate acestea, nu există suficientă cercetare umană în acest moment pentru a ști cum afectează gazele CS în dezvoltarea fătului la om.
Care este cea mai bună metodă de a trata aceste efecte?
Nu există antidot pentru gaze lacrimogene, astfel că tratamentul se bazează pe gestionarea simptomelor individuale.
Conform Centrelor de control și prevenire a bolilor, trebuie să vă îndepărtați imediat de sursa de gaze lacrimogene după expunere și să căutați aer curat. Vaporul din gazul lacrimogen se instalează la sol, astfel încât este posibil să se caute teren înalt, dacă este posibil.
Este, de asemenea, o idee bună să îndepărtați hainele care ar putea fi contaminate și să vă îmbătați cu săpun și apă pentru a vă îndepărta vaporii de pe piele.
Puteți curăța ochii, spălându-i cu apă până când veți scăpa complet de gazele lacrimogene.
Puteți face ceva pentru a preveni apariția acestor efecte?
Complicațiile gazului lacrimogen se pot agrava cu cât sunteți expus mai mult. Minimizarea timpului în care sunteți în contact cu gazul, îndepărtându-vă cât mai repede posibil, poate reduce riscul de a produce reacții adverse mai severe.
S-ar putea să vă minimizați expunerea acoperind cât mai mult posibil ochii, gura, nasul și pielea. Purtarea unei eșarfe sau a unei bandane peste nas și gură poate ajuta la prevenirea pătrunderii unor gaze pe căile respiratorii. Purtarea ochelarilor vă poate ajuta să vă protejați ochii.
Ar trebui să văd un doctor?
Majoritatea persoanelor care sunt expuse la gaz lacrimogen nu dezvoltă efecte pe termen lung, dar în unele cazuri, expunerea la gaz lacrimogen poate provoca complicații severe sau deces.
Dacă sunteți expus la gaze lacrimogene, trebuie să solicitați imediat asistență medicală pentru a putea fi monitorizat de către un profesionist medical.
Cheltuieli cheie
Gazele lacrimogene sunt utilizate în mod obișnuit de forțele de ordine pentru a controla revolte și mulțimi. În general, este considerat un mod cu risc scăzut de a gestiona revolte, dar există încă unele dezbateri despre momentul în care ar trebui utilizat.
Majoritatea oamenilor se recuperează din gaze lacrimogene fără complicații. Cu toate acestea, persoanele expuse la doze mari sau care au afecțiuni medicale preexistente pot dezvolta simptome severe precum insuficiență respiratorie, orbire și chiar moarte.
Dacă sunteți expus la gaze lacrimogene, contactați imediat un profesionist medical pentru a primi un tratament adecvat.