Inseminare artificială: ce este, cum se face și cum se îngrijește
Conţinut
- Cine o poate face
- Cum se face inseminarea artificială
- Ce măsuri de precauție trebuie luate
- Posibile complicații
Inseminarea artificială este un tratament de fertilitate care constă în inserarea spermei în uterul sau colul uterin al femeii, facilitând fertilizarea, fiind un tratament indicat pentru cazurile de infertilitate masculină sau feminină.
Această procedură este simplă, cu puține efecte secundare și al cărei rezultat depinde de unii factori, cum ar fi calitatea spermei, caracteristicile trompelor uterine, sănătatea uterului și vârsta femeii. De obicei, această metodă nu este prima alegere a cuplului care nu poate concepe spontan pe parcursul unui an de încercări, fiind o opțiune pentru când alte metode mai economice nu au obținut rezultate.
Inseminarea artificială poate fi omologă, atunci când este făcută din materialul seminal al partenerului, sau heterologă, atunci când este utilizat material seminal al donatorului, ceea ce se poate întâmpla atunci când sperma partenerului nu este viabilă.
Cine o poate face
Inseminarea artificială este indicată pentru anumite cazuri de infertilitate, cum ar fi următoarele:
- Volum redus de spermă;
- Spermatozoizi cu dificultăți de mobilitate;
- Mucus cervical ostil și nefavorabil trecerii și permanenței spermei;
- Endometrioza;
- Impotența sexuală masculină;
- Defecte genetice ale spermei omului, poate fi necesară utilizarea unui donator;
- Ejaculare retrogradă;
- Vaginism, care îngreunează penetrarea vaginală.
Există încă câteva criterii care trebuie respectate, cum ar fi vârsta femeii. Multe centre de reproducere umană nu acceptă femeile cu vârsta peste 40 de ani, deoarece există un risc mai mare de avort spontan, un răspuns scăzut la procesul de stimulare ovariană și o scădere a calității ovocitelor colectate, care sunt cruciale pentru sarcină.
Cum se face inseminarea artificială
Inseminarea artificială începe cu stimularea ovarului femeii, care este o fază care durează aproximativ 10 până la 12 zile. În această fază, se efectuează examinări pentru a verifica dacă creșterea și foliculii apar în mod normal și, atunci când ating cantitatea și dimensiunea adecvată, inseminarea artificială este programată pentru aproximativ 36 de ore după administrarea unei injecții de hCG care induce ovulația.
De asemenea, este necesar să se efectueze o colectare a materialului seminal al bărbatului prin masturbare, după 3 până la 5 zile de abstinență sexuală, care este evaluată în ceea ce privește calitatea și cantitatea de spermă.
Inseminarea trebuie să aibă loc exact în ziua programată de medic. În timpul procesului de inseminare artificială, medicul introduce în vagin un speculum vaginal similar cu cel utilizat în frotiu și elimină excesul de mucus cervical prezent în uterul femeii, apoi depunând sperma. După aceea, pacientul trebuie să se odihnească timp de 30 de minute și se pot face până la 2 inseminări pentru a crește șansele de sarcină.
De obicei, sarcina apare după 4 cicluri de inseminare artificială și succesul este mai mare în cazurile de infertilitate din cauza unei cauze necunoscute. La cuplurile în care 6 cicluri de inseminare nu au fost suficiente, se recomandă să se caute o altă tehnică de reproducere asistată.
Vedeți în ce constă FIV.
Ce măsuri de precauție trebuie luate
După inseminarea artificială, femeia se poate întoarce în mod normal la rutina sa, totuși, în funcție de unii factori, cum ar fi vârsta și condițiile tuburilor și uterului, de exemplu, unele îngrijiri pot fi recomandate de medic după inseminare, cum ar fi evitarea stării prea lungi stând sau în picioare, evitați relațiile sexuale timp de 2 săptămâni după procedură și mențineți o dietă echilibrată.
Posibile complicații
Unele femei raportează sângerări după inseminare, care trebuie raportate medicului. Alte posibile complicații ale fertilizării artificiale includ sarcina ectopică, avortul spontan și sarcina gemelară. Și, deși aceste complicații nu sunt foarte frecvente, femeia trebuie să fie însoțită de clinica de inseminare și de medicul obstetrician pentru a preveni / trata apariția lor.