Miringita: simptome, cauze și tratament

Conţinut
Miringita infecțioasă este o inflamație a membranei timpanului din interiorul urechii interne datorită unei infecții, care poate fi virală sau bacteriană.
Simptomele încep brusc cu o senzație de durere în ureche care durează 24 până la 48 de ore. Persoana are de obicei febră și poate exista o scădere a auzului atunci când infecția este bacteriană.
Infecția este adesea tratată cu antibiotice, dar pentru a ameliora durerea, pot fi, de asemenea, indicate calmante. Atunci când există miringită buloasă, unde există mici vezicule umplute cu lichid pe membrana timpanului, medicul poate rupe această membrană, ceea ce aduce o ușurare mare a durerii.


Tipuri de miringită
Miringita poate fi clasificată ca:
- Miringită buloasă: este atunci când se formează un blister peste timpan care provoacă dureri intense, de obicei este cauzat de Micoplasma.
- Miringita infecțioasă: este prezența virușilor sau bacteriilor pe membrana timpanului
- Miringita acută: este exact același termen ca otita medie sau durere de ureche.
Cauzele miringitei sunt de obicei legate de răceală sau gripă deoarece virusurile sau bacteriile din căile respiratorii pot ajunge la urechea internă, unde proliferează provocând această infecție. Bebelușii și copiii sunt cei mai afectați.
Cum este tratamentul
Tratamentul trebuie indicat de medic și se face cu antibiotice și analgezice care trebuie utilizate la fiecare 4, 6 sau 8 ore. Antibioticul trebuie utilizat timp de 8 până la 10 zile, conform recomandărilor medicului, iar în timpul tratamentului este important să vă păstrați întotdeauna nasul curat, eliminând orice secreție.
Ar trebui să vă întoarceți la medic atunci când, chiar și după ce ați început să utilizați antibioticul, simptomele persistă în următoarele 24 de ore, în special febra, deoarece acest lucru indică faptul că antibioticul nu are efectul scontat și trebuie să treceți la altul unu.
La copiii care au mai mult de 4 episoade de infecție a urechii pe an, medicul pediatru poate recomanda intervenția chirurgicală pentru a plasa un tub mic în ureche, sub anestezie generală, pentru a permite o mai bună ventilație și pentru a evita alte episoade ale acestei boli. O altă posibilitate mai simplă, dar care poate fi eficientă, este aceea de a-l face pe copil să umple un balon cu aer, numai cu aerul care iese din nări.